[Nume latin] Zingiber Officinalis

[Specificație] Gingeroli 5,0%

[Aspect] Pulbere galben deschis

Partea plantei utilizată: rădăcină

[Dimensiunea particulelor] 80 Mesh

[Pierdere la uscare] ≤5,0%

[Heavy Metal] ≤10PPM

[Depozitare] Depozitați într-o zonă rece și uscată, ferit de lumina directă și căldură.

[Perioada de valabilitate] 24 de luni

[Pachet] Ambalat în butoaie de hârtie și două pungi de plastic în interior.

[Greutate netă] 25 kg/tambur

[Ce este ghimbirul?]

Ghimbirul este o plantă cu tulpini cu frunze și flori verzi gălbui. Condimentul de ghimbir provine din rădăcinile plantei. Ghimbirul este originar din părțile mai calde ale Asiei, cum ar fi China, Japonia și India, dar acum este cultivat în părți din America de Sud și Africa. De asemenea, acum este cultivat în Orientul Mijlociu pentru a fi folosit ca medicament și cu alimente.

[Cum functioneazã?]

Ghimbirul conține substanțe chimice care pot reduce greața și inflamația. Cercetătorii cred că substanțele chimice funcționează în principal în stomac și intestine, dar pot funcționa și în creier și în sistemul nervos pentru a controla greața.

[Funcţie]

Ghimbirul este printre cele mai sănătoase (și delicioase) condimente de pe planetă. Este încărcat cu nutrienți și compuși bioactivi care au beneficii puternice pentru corpul și creierul tău. Iată 11 beneficii pentru sănătate ale ghimbirului care sunt susținute de cercetări științifice.

1. Ghimbirul conține gingerol, o substanță cu proprietăți medicinale puternice
2. Ghimbirul poate trata multe forme de greață, în special grețurile matinale
3. Ghimbirul poate reduce durerea și durerea musculară
4. Efectele antiinflamatorii pot ajuta la osteoartrita
5. Ghimbirul poate scădea drastic zahărul din sânge și poate îmbunătăți factorii de risc pentru bolile de inimă
6. Ghimbirul poate ajuta la tratarea indigestiei cronice
7. Pudra de ghimbir poate reduce semnificativ durerile menstruale
8. Ghimbirul poate reduce nivelul de colesterol
9. Ghimbirul conține o substanță care poate ajuta la prevenirea cancerului
10. Ghimbirul poate îmbunătăți funcția creierului și poate proteja împotriva bolii Alzheimer
11. Ingredientul activ din ghimbir poate ajuta la combaterea infectiilor

https://tinyurl.com/9eirjiuo5ec Garcinia Cambogia conține un ingredient cheie numit HCA (acid hidroxicitric)

garcinia cambogia recenzii yahoo garcinia cambogia și cafea verde
accelerează metabolismul, funcționează ca suprimant apetitului – arde grăsimile
Garcinia Cambogia HCA acid hidroxicitric
Scăderea în greutate, în contextul medicinei, al sănătății sau al aptitudinii fizice, este o reducere a masei corporale totale, ca urmare a unei pierderi medii de lichide, grăsime corporală sau țesut adipos și/sau masă slabă, și anume depozite minerale osoase, mușchi, tendon și alt țesut conjunctiv. Poate apărea neintenționat din cauza unei boli de bază sau poate apărea dintr-un efort conștient de a îmbunătăți o stare de supraponderalitate sau obezitate reală sau percepută.
Extreme Makeover, emisiune tv Extreme Makeover, episod complet Extreme Makeover, Extreme
Episoade complete Makeover, Extreme Makeover rachel, Extreme Makeover us, Extr…,
Scădere în greutate extrem de schimbare, ediție de slăbire, biografie Chris Powell, dieta Chris Powell,
Antrenament Chris Powell, antrenor Chris Powell, wiki Chris Powell, Chris Po…,
Extreme Makeover Pierdere în greutate, pierdere în greutate larhonda, Extreme Makeove…,
2013, haine, întâlniri, cum am slăbit,
Greutate, pierdere, transformare, dietă, exerciții fizice, fitness, mușchi, sănătate, antrenament, pierdere,
greutate, antrenament, slăbire, șase, pac, abdomene,
Cum am slăbit 60 de kilograme, Pierderea în greutate în 2012, călătoria mea de slăbire, slăbit rapid,
secrete de pierdere în greutate, pierdere rapidă în greutate, pierdere în greutate pentru vara 2013,

Fibrele musculare, ADN-ul și materialele plastice sunt toate exemple de polimeri. Urmărește acest videoclip pentru a afla mai multe.

Un polimer este o moleculă mare, sau macromoleculă, compusă din multe subunități repetate. Datorită gamei lor largi de proprietăți, atât polimerii sintetici, cât și cei naturali joacă un rol esențial și omniprezent în viața de zi cu zi. Polimerii variază de la materiale plastice sintetice cunoscute, cum ar fi polistirenul, până la biopolimeri naturali, cum ar fi ADN-ul și proteinele, care sunt fundamentale pentru structura și funcționarea biologică. Polimerii, atât naturali, cât și sintetici, sunt creați prin polimerizarea multor molecule mici, cunoscute sub numele de monomeri. Masa lor moleculară mare, în consecință, în raport cu compușii cu molecule mici, produce proprietăți fizice unice, inclusiv duritate, vâscoelasticitate și o tendință de a forma sticle și structuri semicristaline mai degrabă decât cristale.

Termenul „polimer” derivă din cuvântul grecesc antic πολύς (polus, care înseamnă „mulți, mult”) și μέρος (meros, care înseamnă „părți”) și se referă la o moleculă a cărei structură este compusă din mai multe unități repetate, din care provine o caracteristică a masei moleculare relativ mari și a proprietăților aferente. Unitățile care compun polimerii derivă, efectiv sau conceptual, din molecule cu masă moleculară relativă scăzută. Termenul a fost inventat în 1833 de Jöns Jacob Berzelius, deși cu o definiție diferită de definiția modernă IUPAC. Conceptul modern de polimeri ca structuri macromoleculare legate covalent a fost propus în 1920 de Hermann Staudinger, care a petrecut următorul deceniu găsind dovezi experimentale pentru această ipoteză.

Polimerii sunt studiați în domeniile biofizicii și științei macromoleculare și știința polimerilor (care include chimia polimerilor și fizica polimerilor). Din punct de vedere istoric, produsele care decurg din legarea unităților care se repetă prin legături chimice covalente au fost punctul principal al științei polimerilor; arii importante emergente ale științei se concentrează acum pe legăturile necovalente. Poliizoprenul din cauciuc latex și polistirenul din polistiren sunt exemple de polimeri polimerici naturali/biologici și, respectiv, sintetici. În contexte biologice, în esență, toate macromoleculele biologice - și anume, proteinele (poliamide), acizii nucleici (polinucleotide) și polizaharidele - sunt pur polimerice sau sunt compuse în mare parte din componente polimerice - de exemplu, glicoproteine ​​izoprenilate/modificate cu lipide, unde sunt mici. Pe coloana vertebrală poliamidă a proteinei apar modificări ale moleculei lipidice și ale oligozaharidelor.