[Nume latin]Silybum marianus G.

[Sursa plantei] Semințele uscate de Silybum marianum G.

[Specificații] Silimarină 80% UV și Silybin+Izosilibin 30% HPLC

[Aspect] Pulbere galben deschis

[Dimensiunea particulelor] 80 Mesh

[Pierdere la uscare] £ 5,0%

[Heavy Metal] 10 GBP

[Extract solvenți] Etanol

[Microb] Număr total de plăci aerobice: £1000 CFU/G

Drojdie și mucegai: 100 GBP/G

[Depozitare] Depozitați într-o zonă rece și uscată, ferit de lumina directă și căldură.

[Perioada de valabilitate] 24 de luni

[Pachet] Ambalat în butoaie de hârtie și două pungi de plastic în interior. Greutate neta: 25 kg/tambur

[Ce este ciulinul de lapte]

Ciulinul de lapte este o plantă unică care conține un compus natural numit silimarină. Silimarina hrănește ficatul ca niciun alt nutrient cunoscut în prezent. Ficatul acționează ca filtru al organismului, curățând constant pentru a vă proteja de toxine.

În timp, aceste toxine se pot acumula în ficat. Proprietățile antioxidante puternice ale Ciulinului de lapte și acțiunile de întinerire ajută la menținerea ficatului puternic și sănătos.

[Funcţie]
1, Testele de toxicologie au arătat că: un efect puternic de protecție a membranei celulare a ficatului, în aplicație clinică, Ciulinul de lapte

Extractul are rezultate bune pentru tratamentul hepatitei acute și cronice, cirozei hepatice și a unei varietăți de leziuni hepatice toxice etc.;
2, Extractul de Ciulin de lapte îmbunătățește semnificativ funcția hepatică a pacienților cu simptome de hepatită;

3, Aplicații clinice: pentru tratamentul hepatitei acute și cronice, cirozei, intoxicațiilor hepatice și a altor boli.

Fibrele musculare, ADN-ul și materialele plastice sunt toate exemple de polimeri. Urmărește acest videoclip pentru a afla mai multe.

Un polimer este o moleculă mare, sau macromoleculă, compusă din multe subunități repetate. Datorită gamei lor largi de proprietăți, atât polimerii sintetici, cât și cei naturali joacă un rol esențial și omniprezent în viața de zi cu zi. Polimerii variază de la materiale plastice sintetice cunoscute, cum ar fi polistirenul, până la biopolimeri naturali, cum ar fi ADN-ul și proteinele, care sunt fundamentale pentru structura și funcționarea biologică. Polimerii, atât naturali, cât și sintetici, sunt creați prin polimerizarea multor molecule mici, cunoscute sub numele de monomeri. Masa lor moleculară mare, în consecință, în raport cu compușii cu molecule mici, produce proprietăți fizice unice, inclusiv duritate, vâscoelasticitate și o tendință de a forma sticle și structuri semicristaline mai degrabă decât cristale.

Termenul „polimer” derivă din cuvântul grecesc antic πολύς (polus, care înseamnă „mulți, mult”) și μέρος (meros, care înseamnă „părți”) și se referă la o moleculă a cărei structură este compusă din mai multe unități repetate, din care provine o caracteristică a masei moleculare relativ mari și a proprietăților aferente. Unitățile care compun polimerii derivă, efectiv sau conceptual, din molecule cu masă moleculară relativă scăzută. Termenul a fost inventat în 1833 de Jöns Jacob Berzelius, deși cu o definiție diferită de definiția modernă IUPAC. Conceptul modern de polimeri ca structuri macromoleculare legate covalent a fost propus în 1920 de Hermann Staudinger, care a petrecut următorul deceniu găsind dovezi experimentale pentru această ipoteză.

Polimerii sunt studiați în domeniile biofizicii și științei macromoleculare și știința polimerilor (care include chimia polimerilor și fizica polimerilor). Din punct de vedere istoric, produsele care decurg din legarea unităților care se repetă prin legături chimice covalente au fost punctul principal al științei polimerilor; arii importante emergente ale științei se concentrează acum pe legăturile necovalente. Poliizoprenul din cauciuc latex și polistirenul din polistiren sunt exemple de polimeri polimerici naturali/biologici și, respectiv, sintetici. În contexte biologice, în esență, toate macromoleculele biologice - și anume, proteinele (poliamide), acizii nucleici (polinucleotide) și polizaharidele - sunt pur polimerice sau sunt compuse în mare parte din componente polimerice - de exemplu, glicoproteine ​​izoprenilate/modificate cu lipide, unde sunt mici. Pe coloana vertebrală poliamidă a proteinei apar modificări ale moleculei lipidice și ale oligozaharidelor.

Diferența dintre pulbere de perle de apă dulce, cum ar fi https://emperorsherbologist.com/pearlp… Pulbere de perle JAJA și așa-numita pulbere de perle de apă de mare.

De asemenea, ceva de urmărit în Pearl Powder.